. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 11 iulie 2015

mă opresc la prima amintire

 palma bătătorită
 fața ridată a tatei
 moartea lui e mai puternică decât clipa
 durerea sapă același ogor
 iar și iar
 trec desculță în altă amintire
 chipul nevinovat al băiatului abia născut
 durerea se unge cu miere
 …dar tu
 nu ești amintire
 mă scrii filă după filă
 întinzi pe cărare cuvinte colorate
 unele haine
 nu lasă iarba să încolțească
 respiră
 mușcă din carne vie
 mă lepăd
 de pledul care-mi atingea buzele
 umbra oblojește rănile
 mielul din ea mângâie picioarele
 - maia
 așterne în calea mea frunze
 chiar dacă sunt uscate
 căderea va fi atenuată
 albul trupului va ieși din ploaie
 desenând primii pași spre liniște
 
 întrebările se desfac în pârâuri reci
 peste praful mâinii
 
 privirea ta 
 fulger
 în albul visului 
 cast
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu