într-una din nopțile acelea
tuciurii
care-și lungeau clipele rele
până-n bocanci
lipește una din fotografiile mele
pe retina ochiului care mă uită
cu ramurile desfrunzite în jur
cu amurgul sângeriu tot mai
puternic
iar tu
un oarecare
închide intrarea în tine
să nu dau năvală
ai afla adevărul despre cum
dintr-o firavă tulpină
cresc două frunze
atunci
ai respira așa mult încât ai uita
să te oprești
timpul ar mări pasul și nu vreau
ca tu să mergi mai repede
ai muri
iar bocancii mei s-ar umple de
noroi
am rătăcit
sau pierdut
toate duminicile pe care le-am
iubit
mi-e teamă că n-o să mai pot ieși
din odaia bocancului împietrit
dar
mai ales mi-e teamă
că n-o să aflăm adevărul nicicând
despre cele două frunze din
copacul ars
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu