perfecțiunea îmbracă albastrul
acum înțeleg cum este să fii alb
cum este să treci dincolo de geam
tu
ești preocupat să aprinzi lumânarea
să-mi desenezi silueta pe râurile iubirii
golurile sunt pline
privirea zurlie caută cioburi
garduri
dar
sunt linii de lumină
calde...
ziua aceea este acum
îi simt respirația dansând în păr
mătasea trece dincolo de marginea fricii
aici acum
timpul Tău îmi mângâie fața translucie
îți aud pașii sărind peste albul serii
alerg
aleg
nu pot cuprinde durerea fericirii
preaplinil iubirii
marginea mulțumirii tale atârnă daruri în lobul urechii
în depărtări nechezetul cailor sălbatici
trece îndoiala cu fața spre lună
ziua aceasta
învelește spațiul inimii
cu mantia regală
iubire