. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

tot mai bine este acasă



în acel colț din grădină
unde salcâmii
au foșnet de miere
 
îmi așez hainele cenușii în crengi răzvrătite
ca albul să scoată din buzunare fiecare nor
 
îmi plac la nebunie florile de salcâm
pentru că seamănă puritate
în ochiul cunoașterii
 
gustul dulce îmi amintește de copilărie
de vremea când gândurile umblau hai-hui
cu zâmbetul atârnat până în călcâi
 
eram mică
atât de mică încât mereu eram câte zece in grădină
 
bunica striga:
- Maia, joacă-te, joacă-te, zâmbește
 
privirea-i cumpănă întindea plase cenușiul 
ca să nu-mi atingă obrajii pe gânduri
 
clipele nu mă mai caută
amurgul își trece valurile nestingherit
peste florile schilodite de mirare
 
tremur
frică
m-a prins hoața
 
umerii cad
nu mai îmi este rouă
teama trecerii peste Judecata cea Mare
 
iar și iar
izvorârea apei
sau poate lacrima
îmi atârnă clopote cu limbile tăiate
de gâtul incertitudinii


publicată în revista online Noi,Nu- 16.04.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu