să nu-ţi mai aud
tânguitul plânset blajin
rostogolindu-mi
lacrimile pe stânci
doar pe
orizontală
doar acolo unde
cordul îşi pierde bătăile fără ecou
o să te sun
să-ţi trimit
jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veşnice
iar tu
să recunoşti
măcar
că în noi a înviat somnul albului
pentru prima
dată
lin
să ne aşezăm pe
divanu-i
fulg
am ieşit din
mine
cea oarbă şi
orfană
-alo
bună dimineaţa
seară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu