aștept pe alb de gând
să-mi trimiți primăvara
în dar
ca pe o zestre de petale
să-mi trimiți primăvara
în dar
ca pe o zestre de petale
în
zadar
în tolba-ți plină ai petale și mult albastru
dar
nu pentru mine
m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei
unde plecări pline de speranță s-au sfârșit
un naufragiu îmi pune norii în sân
m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei
unde plecări pline de speranță s-au sfârșit
un naufragiu îmi pune norii în sân
te-am primit oaspete pe divanul lui Maharișhi
ca pe o dimineață senină
mă visam Șeherezada
să-mi pui ofrande la picioare
strălucire-n păr
...tu iubite îmi dai abisuri
șuierul corului nocturn doar seamănă cu cel al dimineților
dar că este adânc și misterios în neputință
în jur se aude alunecarea mătăsoasă a șopârlelor
liliecilor
zădărniciei
de ziua mea
cadoul
de ziua mea
cadoul
(efectul unei toane a destinului)
se năruie
are gustul unei
toamne
pe harta destinului
clipa îngălbenește
tresărirea
pe harta destinului
clipa îngălbenește
tresărirea
din bobocul singur al altarului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu