. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

gândul târziu



așază vorbele cu fața înspre zid
zidul tău
o durere în piept
de care nu se mai molipsește nimeni
eu
 privire atârnată între da sau nu
tu
lumina între eu si tu
după un somn lung
sculptezi aripi sub gene
și împingi agale șoapte
la nunta florilor de salcâm


poteca urcă șerpuind
începe povestea

veșnicul tablou rămas mat
își vindecă pictura

partea mea din tine
în acest timp
se revarsă
la umbra unui măr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu