. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

duminică, 12 iulie 2015

Timpul trece monoton

luna
orfană de luciul apei
e pierdută
acele bradului măsoară trecerea
în drumu-i rebel
raza mă atinge

puţine lucruri sunt mai gri
ca distanţa dintre două umbre de murmur şi literă
cuvinte fragede
trec peste umăr în peniţă
zâmbetul creşte mai înalt

adun în călimară ruine
plopi desfrunziţi de flacăra lui mai
tei care nu au atins niciodată cerul

închegată-n frica de a nu îngenunchea
cerneala curge în vene
pentru o clipă
descătuşez oglinda apei să pot spune:
lună
lasă curcubeul pe noi
iarna să nu poată arunca zăpadă în păr
roşul îmi face cu ochiul până la orbire

mă aşez lângă lac
să-ţi cânt din flaut
timpului îi cer
să-şi scuture secundele în sens invers
destinul să-mi dea socoteală
de ce
sau poate am uitat eu
să-mi deschid buzele

înainte de răsărit
aştept să mă naşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu