. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

moartea melcului în mugure



gândul plutește deasupra
mâinii ce ține lăstarul

privesc orizontul
zboară nelocuit de începuturi și sfârșituri
pe geana pietrelor
docil
- înflorește cu alunecarea mâinilor
lutul poeziei
culcuș de liniște
împletesc muze în seri (pare)
să fie despuiată de rugina cifrei unu

lumina revarsă cascade de duioșie
melcul prinde la tâmple infinitul

restul zilelor au numerele într-o ordine
asemănătoare cu vârstele
rugul gândului va ține drumul pe loc
până când îmi vei spune
că unul și cu unul
nu va fi un măr de sticlă

melcul are același drum
fiindcă locuiește acasă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu