gândul
plutește deasupra
mâinii
ce ține lăstarul
privesc
orizontul
zboară
nelocuit de începuturi și sfârșituri
pe
geana pietrelor
docil
-
înflorește cu alunecarea mâinilor
lutul
poeziei
culcuș
de liniște
împletesc
muze în seri (pare)
să
fie despuiată de rugina cifrei unu
lumina
revarsă cascade de duioșie
melcul
prinde la tâmple infinitul
restul zilelor au numerele
într-o ordine
asemănătoare cu vârstele
asemănătoare cu vârstele
rugul
gândului va ține drumul pe loc
până
când îmi vei spune
că
unul și cu unul
nu
va fi un măr de sticlă
melcul
are același drum
fiindcă locuiește acasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu