macul a înflorit cu adevărat. atunci am
înțeles cum e să treci
dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi
lumânarea, să-mi
desenezi silueta umbrei pe divanul pictat în
verde, desenul
să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi.
nu erau garduri.
vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând
în păr, lasă
mătasea să treacă dincolo de marginea fricii,
să fii azi, urmă să vii.
timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită
de căldura depărtărilor.
îți aud pașii sărind peste violetul
serii, adulmecând buzele aburinde.
marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești
pe lobul urechii.
sărutul pășește tot mai aproape, râvnind
prospețimea bujorilor
din obraji. în depărtări, nechezatul cailor
sălbatici trece tremurul
cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să
dorm diafană.
publicată în revista online
Noi,Nu,,16.06.2012
a primit un bocancel pe Bocancul
Literar
http://www.bocancul-literar.ro//Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=27664
http://www.bocancul-literar.ro//Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=27664
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu