. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

în seara aceea



 macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci 
 dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi 
 desenezi silueta umbrei pe divanul pictat în verde, desenul
 să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri.
 
 vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă
 mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii.
 timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura  depărtărilor.
îți aud pașii sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde.
 
 marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii.
 sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor 
 din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul 
 cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să dorm diafană. 


publicată în revista online Noi,Nu,,16.06.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu