după o noapte albă
odaia-şi numară firele cărunte
haina-i ponosită e rece
la răsărit
soarele tremură de frig
sunt singură la marginea drumului
curcubeul
s-a ascuns în cuta hainei
pâinii îmbălsămate
ochii
plouă încet pe muchia credinţei
paşii se pierd fără cadenţă
sub tălpi
iarba nu poate încolţii
din lumină a mai rămas puţin
în piept îmi
creşte ramul de măslin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu