trece spre timpul
în care puteam împleti
margarete
cununa o așezam pe
gardul de nuiele
bunica spunea că atrage
dragostea
așteptam
o credeam depate de bănuieli
după ore
zile
se usca invariabil
și nerăbdarea pălea odată cu ea
și nerăbdarea pălea odată cu ea
gândul poartă cu el
multe sacoșe
într-o mână și în alta
roșii
cenușii
mereu clătinate de
adâncimi
frica curge în neant
irupe
în jur doar eu și ea
pierdută-n gândirea
cu geanta albă pe umăr
iubite
acum viața are alte măști
margarete se reîncarnează
absolut în culori
duios se reazămă pe colțul
buzelor
dorul sărutului
dulcea-i privire măsoară
secundele până la soare
nu știam că gândul are
fruct
în ultima geantă obosită
pun câtă lună răsare-n
nopți
apoi
îmbrățișăm atingerea
cu degetele visului
cu degetele visului
jocul se vindecă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu