. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

nu este nimeni de vină



că seara adună urma poveștilor rotunde
revin cu aceleași tropote
timpul nereușind să-i domolească scânteile
nici după zile
luni
erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie
aș putea să-i ating sariul încă fierbinte
pentru încă o clipă iar și iar
inspir

aceleași tropote aprind pădurile
de parcă regele Solomon
și-ar petrece sabia peste râsul lor
peste curajul de a mai face un pas
de a gândi
de a mima

maia a fost iubită
adâncul privirii ei
vocea obedientă năruia ideea de a fi
minciuna-i răcea atingerea ochilor
nici măcar nu-și dădea seama că se născuse oarbă
și că se jucase cu chibrituri
că în palmele-i sidefii
frica trecerii peste munți și inedit
îi era rouă

maia
mai lasă PC-ul
copiilor le este foame

vremea este schimbătoare
se anunță secetă
… sau ploi

ascult bătăile din sângele
vinului și pâinii
…sunt fluture

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu