înșirate de la lobul urechii stângi
cu atingeri ușoare
până la cer și înapoi
fără chipuri desenate pe umeri
șoapte care umpleau golul pernei
s-a sfârșit începutul
cearșaful grădinii mustind de parfum
cade
cade
într-un zbor lin
după ultima sentință
dată dulcelui
deschiderea aripilor
mă
înlăcrimează
pământul
este tot mai mic
de ce culoarea albastră
ne visa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu