. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

te dezleg de jurămintele



 înșirate de la lobul urechii stângi 
 cu atingeri ușoare
 până la cer și înapoi  
 fără chipuri desenate pe umeri
 șoapte care umpleau golul pernei
 
 s-a sfârșit începutul
 cearșaful grădinii mustind de parfum
 cade
    cade într-un zbor lin
 
 după ultima sentință 
 dată dulcelui
 deschiderea aripilor
    mă înlăcrimează
 
 pământul 
este tot mai mic

 de ce culoarea albastră
              ne visa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu