să înțeleg
distanța dintre cuvinte
mă agăț frenetic de iarbă
nu-i găsesc marginea
din care să-mi iau țărână
să modelez cu sidefiul mâinilor
încă o stea însingurată
albastră
a mea
verdele gândului
în făptura urmei albastrului tău
se oglindește-n ape line
nu mai căuta urme
în vestigii demult părăsite
închegată-n spaimă
mă scufund în frica
de a nu atinge
cerul
albastrul
e rană deschisă
mereu deasupra verdelui
distanța dintre cuvinte
mă agăț frenetic de iarbă
nu-i găsesc marginea
din care să-mi iau țărână
să modelez cu sidefiul mâinilor
încă o stea însingurată
albastră
a mea
verdele gândului
în făptura urmei albastrului tău
se oglindește-n ape line
nu mai căuta urme
în vestigii demult părăsite
închegată-n spaimă
mă scufund în frica
de a nu atinge
cerul
albastrul
e rană deschisă
mereu deasupra verdelui
Publicată în revista
online Noi,nu! în data de 29.02.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu