îți dau un bănuț
când o să știi că mori din iubire
două zile din una
când vei ști să ieși din cubul
tău minuscul
o zi din două
când vei trage cu un gest
încetinit de capătul pădurii
până la lună și-napoi
vei primi doi bănuți
să privești umbra
dalb vrăjitor
care te urmează tăcută
să-i dezvelești umărul
sub care inima scrie
cu cerneluri de sânge
cu cerneluri de sânge
povești
dar iubite
tenebre ale muțeniei
te urmăresc în pagini albe
aștepți înfrigurat să-ți scrie
altcineva
o oarecare
poezia de dragoste înainte de a
prinde rădăcini
pentru trei bănuți
o să mori fără culoare în fiecare
clipă
în pădurea cuvintelor nespuse
printre ziduri
bănuții se rostogolesc
dulce- amar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu