. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

să vii în liniștea nopții



în partea ta de noapte culorile se spală-n vin
și împing agale întreg târziul înspre răsăritul luminii
 
aștept
aștept înainte de miezul nopții
când fereastra este întredeschisă
spre albul din inimă
o sosire
mucegaiuri și-au întins tranșee
când vei trece pervazul
te vei albi vrăjitor
subțiat de voaluri
fără iluzii căzând în palme
nu mai vreau ca mările
pe muchii de cuvânt să-și caute umbra
nu mai vreau răsuflarea întretăiată în care
lăcașuri sacre pe urma unei destăinuiri
năruiau altare
 
iubite
o să las peste umărul tău să cadă
mușchii și lichenii zidului
brume și mucegaiuri
noi ne vom atinge frunțile albite de ghiocei
(chiar dacă sunt amenințate de căderi)
cu frunțile cele mai roșii ale merelor
 
nepământene semne
mi s-au lipit de trup
vreau și eu cântecul aripilor
 
când adun cerneala din coaja merelor
știu
că sunt vie


Publicată în revista Regatul Cuvântului - 18.04.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu