. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

jumătate fără chip



adevăruri îți atârnă nestingherit de trup
un trup
atins de treceri efemere
sau nu
ale unei respirații

este un altfel de timp pe care îl atingem cu degetul
un aer fierbinte pe buze aburind
clipe se alungesc
mă rostesc timp după timp
cât sunt
cât îmi ești urmă

un timp cu parfum de duminică
un cadou alb
între absențe gri
aripile-ți atârnă de frica greutății

îmi pasă
caut sens acestei duminici
care stă ghemuită lângă zid
într-un pumn de aer fierbinte
peste pielea așteptării ruginii

mă ridic
deasupra cuibului de praf
să te pot vedea cât de frumos ești
cu aripile ridicate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu