. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

ajung întrebările



să măsoare totul
sărutându-mi părintește fruntea
Dumnezeu este mereu o trecere
niciodată nu s-a oprit
ca să-l întreb
ce culoare sau gust au tihna cerului
 
există oare un design
încrustat în lentile de culoare albastră
care ar putea semăna cu nesfârșirea?
 
n-o să mai fiu chinuită cu diferite abordări
nu mai vreau
va fi doar una limpede
deschide albastrul în palmă
când aduce răsăritul din poveste
când fuioare torc trăiri în vești colorate
țesând cel mai fin borangic
săgețile șoaptelor
deșiră simțurile în tablou
melodia lunii e stratificată între albul și roșul rugului
 
într-un final
pe tâmpla copacului dezosat de frunze uscate
adoarme vântul
gustul deznădejdii
 
tu nu poți face asta
nu ști să asculți
dar mai ales 
cu nepăsare
strivești cântecul


Publicată în revista Regatul Cuvântului - 18.04.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu