se-ntâmplă uneori+
ca sufletul să stea
căzut pe dune de nisip
iar valuri reci
îi răpesc mângâierea dimineţii
mă-ntristez
încerc să descifrez
sub ploi
dâre de iubire
de uitare
vreau
să-i mângâi fruntea-nrourată
să-i prind duioşia-n păr
fără să-mi pese
că-mi lasă noaptea pe genunchi
fară să-mi pese
că privirea-şi pierde strălucirea
o să-i ofer mereu un adăpost
în a vasului de lut
tăcere
poveste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu