. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

Sufletul

se-ntâmplă uneori+
ca sufletul să stea
căzut pe dune de nisip

iar valuri reci
îi răpesc mângâierea dimineţii


mă-ntristez

încerc să descifrez
sub ploi
dâre de iubire
de uitare

vreau
să-i mângâi fruntea-nrourată
să-i prind duioşia-n păr
fără să-mi pese
că-mi lasă noaptea pe genunchi
fară să-mi pese
că privirea-şi pierde strălucirea
o să-i ofer mereu un adăpost
în a vasului de lut
tăcere
poveste

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu