. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

citesc poemul tău




 scris în pietre cu nisip
 marea este un loc din care privești cerul
 iar scoicile
 sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu
 nimeni nu-mi simte lipsa
 dorm de ani în crengile mărului
 anotimpuri desenându-mi pe piele 
 incantații
 coji
 nimeni nu-mi vede lipsa   
 în fiecare scoică las răvașe
 iar cu un gest alene
 le așez în nisip doar în partea stângă
 unde cordul lasă bătăile mai dese
 mai sacadate
 și calde  
 dar
 nimeni nu-mi aude lipsa
 uneori aș vrea să dau pâinea inimii
 firimituri pradă păsărilor
 să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri
 ca nu cumva elixirul vieții
 să nu aibă hrană
 și să o ia razna de nebun
 să nu te mai găsească
 cu mâinile noduroase modelez plastelina nisipului
 sub cântecul suav al sirenei
 marea șoptește
 ascultă
… ascultă
 
 o să vină și acea clipă
 în care plasa liniștii ne va sta de strajă
 strivindu-ne


http://generatiainblugi.blogspot.ro/2012/08/citesc-poemul-tau-de-belean-maria_15.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu