. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...
Pagini
sâmbătă, 25 iulie 2015
puterea de a învia
dimineți uitate în spatele copacului
prea alb
...prea aproape
atingerea firavă a unei amintiri din adâncul ochilor verzi
curge...
adâncul prinde culoare așezând cărămizile
cald
agerimea trezirii urmează urma vulturului în pandativul ceruit
ecoul apropie realitatea unui templu
sunete
sărbătoarea sufletului cerne grâul
puterea semințelor cresc rădăcini
sau împletesc brățări
... coroane
arde
roșul vinului râuri cad
ochii nasc fluvii
fluturi
acasă este mereu albul din pâine și vin
25 iulie 2015
duminică, 12 iulie 2015
gerul crește crește
de pe stele uscate de focuri
inelul cade
din ochiul florii de salcâm
curg mirări
de ce
pentru ce
Judecata cea Mare
împacă unul cu doi
ieri cu mâine
începe
exilul verdelui
îmi sprijin vorbele de colțul inimii tale
nu mi le mai primești
citești
ai întors luna în dungă
razele pieziș nu mă mai nimeresc
odată cu ele
nici privirea ta
obosesc
am intrat în gândurile tale
ca într-un film interzis
admiram roua ochelarilor de soare
tricoul alb cu două numere mai mare
mă purtai lipită de piept
gândeam doar înspre tine
acum
gândurile strigă
un ultim geamăt
între buze cuvintele se gârbovesc
le fac cadou lunii
poate îți citește cândva
doar ea stă echidistantă
între mine
și partea mea de neiubită
doinesc tânguitor
între unu și doi
o ultima lecție a unui gând
peste umărul înghețat
doinesc
ape curgătoare
nu mă opresc
și mai ales
las lupul să doarmă la tine
o să vă desenez urletul nocturn
în cuibul randunicilor
doar așa vei învăța
că înfrigurarea doinelor
înclină pădurile sufletului de-o clipă
a unui zbor
și vei învăța
că promisiunea unui lup
este sacră
sau
aripile cad
la picioarele rozătoarelor bolnave
te voi suna
să nu-ţi mai aud
tânguitul plânset blajin
rostogolindu-mi
lacrimile pe stânci
doar pe
orizontală
doar acolo unde
cordul îşi pierde bătăile fără ecou
o să te sun
să-ţi trimit
jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veşnice
iar tu
să recunoşti
măcar
că în noi a înviat somnul albului
pentru prima
dată
lin
să ne aşezăm pe
divanu-i
fulg
am ieşit din
mine
cea oarbă şi
orfană
-alo
bună dimineaţa
seară
Abonați-vă la:
Postări (Atom)