. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 25 iulie 2015

puterea de a învia


 dimineți uitate în spatele copacului
 prea alb
 ...prea aproape
 atingerea firavă a unei amintiri din adâncul ochilor verzi
 curge...
 adâncul prinde culoare așezând cărămizile 
 
 cald
 
 agerimea trezirii urmează urma vulturului în pandativul ceruit
 ecoul apropie realitatea unui templu 
 sunete
 sărbătoarea sufletului cerne grâul
 puterea semințelor cresc rădăcini
 sau împletesc brățări
 ... coroane
 
 arde
 
 roșul vinului râuri cad
 ochii nasc fluvii
 fluturi
 
 acasă este mereu albul din pâine și vin

   25 iulie 2015

duminică, 12 iulie 2015

gerul crește crește


de pe stele uscate de focuri
     inelul cade
 
 din ochiul florii de salcâm
  curg mirări
   de ce
     pentru ce
 
 Judecata cea Mare
  împacă unul cu doi
   ieri cu mâine
 
  începe
    exilul verdelui

îmi sprijin vorbele de colțul inimii tale



 nu mi le mai primești
 citești
 ai întors luna în dungă
 razele pieziș nu mă mai nimeresc
 odată cu ele
 nici privirea ta
 
 obosesc
 
 am intrat în gândurile tale
 ca într-un film interzis 
 admiram roua ochelarilor de soare
 tricoul alb cu două numere mai mare
 mă purtai lipită de piept
 gândeam doar înspre tine
 acum
 gândurile strigă
 un ultim geamăt
 între buze cuvintele se gârbovesc
 
 le fac cadou lunii
 poate îți citește cândva
 doar ea stă echidistantă 
 între mine
 și partea mea de neiubită


doinesc tânguitor



 între unu și doi
 o ultima lecție a unui gând
 peste umărul înghețat
 doinesc
 ape curgătoare
 nu mă opresc
 și mai ales
 las lupul să doarmă la tine
 o să vă desenez urletul nocturn
 în cuibul randunicilor
 doar așa vei învăța
 că înfrigurarea doinelor
 înclină pădurile sufletului de-o clipă
 a unui zbor
 
 și vei învăța
 că promisiunea unui lup
 este sacră
 sau 
 aripile cad
 la picioarele rozătoarelor bolnave

te voi suna



să nu-ţi mai aud tânguitul plânset blajin
rostogolindu-mi lacrimile pe stânci
doar pe orizontală
doar acolo unde cordul îşi pierde bătăile fără ecou
o să te sun
să-ţi trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veşnice
iar tu
să recunoşti măcar
că  în noi a înviat somnul albului
pentru prima dată
lin
să ne aşezăm pe divanu-i
fulg

am ieşit din mine
cea oarbă şi orfană

-alo
bună dimineaţa
seară