. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

joi, 29 noiembrie 2018

pe liniile timpului meu

 perfecțiunea îmbracă albastrul
 acum înțeleg cum este să fii alb
 cum este să treci dincolo de geam
 tu
 ești preocupat să aprinzi lumânarea
 să-mi desenezi silueta pe râurile iubirii
 golurile sunt pline
 privirea zurlie caută cioburi
 garduri
  dar
 sunt linii de lumină
 calde...

 ziua aceea este acum
 îi simt respirația dansând în păr
 mătasea trece dincolo de marginea fricii
 aici acum
 timpul Tău îmi mângâie fața translucie
 îți aud pașii sărind peste albul serii
 alerg
 aleg
 nu pot cuprinde durerea fericirii
 preaplinil iubirii

 marginea mulțumirii tale atârnă daruri în lobul urechii
 în depărtări nechezetul cailor sălbatici
 trece îndoiala cu fața spre lună

 ziua aceasta
 învelește spațiul inimii
 cu mantia regală

        iubire



luni, 18 iunie 2018

prin geamul parcă adormit

privesc absentă cum ploaia despletește încet
melancolia
am învăţat
să privesc cerul la ore când stelele
caută puncte cardinale
rămasă fără de cuvinte
aşez pietrele lângă cununi de măr înflorit
să le ningă
nimicniciile vieţii pălesc
în fața liniștii și a focului
nici un zgomot nu răzbeşte
nu încerca să cauţi trăirea în cărţi
n-o vei găsi
doar eul aşază
câteva nimicuri din univers
la picioarele unei idei
am uşa deschisă
armonia priveşte duios
cu milă
întrebările îmbolnăvite de lipsa răspunsului
printre luceferi
eul este un sâmbure
fără de care
veşnicia
nu ar putea încolți


18 iunie 2012