. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

duminică, 12 iulie 2015

sărutul lui Iuda

Mă opresc la prima amintire
despre palma bătătorită, faţa ridată a tatei...
Moartea lui e mai puternică decât clipa...
Trec desculţă în altă amintire,
mai blândă...
Chipul nevinovat al băiatului abia născut...
Durerea se unge cu miere...
Dar tu,
nu eşti amintire...
Mă scrii filă după filă,
vrei să întind pe cărări cuvinte palide,
dar unele haine,
nu lasă iarba să crească,
nu mă lasă să respir,
muşcă din carne vie,
tu umbră, oblojeşti rănile...
Spui mereu:
aşterne în calea mea frunze,
chiar dacă sunt uscate,
să trec peste ele,
căderea va fi atenuată,
iar ei au Judecata de Apoi...
Din aripă îmi mai curg întrebări care-mi spală faţa...

Privirea ta
pe visul cast
neîmplinit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu