. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

ard în clipe de gingăşie



în urma ta căldura alintului
dă-n flăcări
 
misterul buzelor îl închid în şoapte
uşa viselor se deschide
şi-mi străbate cerul frunţii adiind culori
 
nu te mira iubite că-ţi petrec vioara valurilor
acompaniind cerul
cu urmele lutului meu
 
este cald
zâmbeşte...
 
iţi surâd
te dor
mă dori
şi-n lungul sărutului sădim panseluţe
 
aplec genunchii
ca să-nvăţăm cum se clădesc promisiunile
orgoliul este somnul adânc
care se târăște spre vis
primăvara stă în puterea adierii trecătoare
în ploi mărunte de păcat
din morminte şuierul trecerii
întoarce fără privire 
regretul
 
oare de ce
sărutul şovăie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu