. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

tu scrii cu umbra mea



care ți-e reazăm
toiag
dar iubite
vino să mă vezi în floarea de cais
cum tac
ușoară
ca duioșia dimineții să-nvețe să respire

lasă-ți umbra să foșnească
până la fructul oprit de pe ram
să te ning cu doruri rozalii
nu în vis
aici
acum
te fac stăpânul cerului

iar când  n-am să mai fiu
nici măcar umbra unei frunze
să nu mă cerți
voi fi în dorul umbrei
învăț primii pași spre nemurire


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu