. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

zilele alături de umbra ta



nu sunt oarecare
sunt profilate pe un cer străveziu
timidă rup ramuri din ele
în sinele lor sunt petale 
pe care șoaptele s-au așezat fluturi
fiecare răsuflare din vocea-ți suavă
o strecor în ființă
atingând cerurile cu acordul ei
contemplu cu privirea neștiutoare
mișcări
orientări ninse cu praful așteptării
vise umbrite de lăstari sădiți foarte des
reiau drepturile și cresc nestăpânite
peste ape
ceruri
răsărituri
 
cu mâini prelungite până-n stele
înclin sărutul
în noaptea de diamant a ochilor tăi
copleșiți de albastru
împreună vom saruta iarba
dimineților
prinse-n tâmple
 
iubite
vocea ta e un balsam
pentru clipe când voi desprinde frunze
să-mi fie pleoapă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu