. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

duminică, 12 iulie 2015

unde vezi tu drumul urcând



cărările mă strâng
o ultimă întindere a duioșie
palisadă a somnului iernii
mă ajută să merg pe mijloc
nu mă las păcălită de cărări
voi înceta să mai cred
că albastrul clopotului mă strigă

cobor la fântână izvoarele promise
aștept
(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)
până când cineva
cu cărările la fel de strâmte
va plânge de sete

în adâncuri
pe scheletul celei mai lungi secete
buchetul de flori adie o rugăciune
de parcă m-ar proteja
de atingerea liliecilor

tu
- un oarecare-
pune pâinea
lângă Cina cea de taină

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu