. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

sâmbătă, 11 iulie 2015

privesc

cum te răscolești pe muchii 
 de lame
 piscurile tăcerii au ucis întâi o pană
 două
 pe urmă tot albul lebedei
 despuiată
 udă
 încă-și mai caută penele 
 printre peturi 
 și ochii închiși ai sălciilor
 
 nu eu sunt de vină
 că ții tolba strânsă
 ca nervii rebeli să nu fie despicați
 de dor
 nu eu sunt de vină
 că neputința aburește 
 într-un vis frumos care ți-a colorat palmele
 îți spală și acum câlții ninși
 
 oricâte adunări fac
 nu pot face fără doi
 auzi
 nu mai sta cu genunchii la gură
 sub tăișul cuvintelor de vină
 ridică-te
 să văd ce frumos ești 
 cu aripile desfirate
 din penele mele

 capătul de poveste
 dansează la flacăra lumânării

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu