. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

duminică, 23 februarie 2014

timpul se face libelulă



în spatele casei
în pădurea de salcâmi
este singurul loc unde pot atârna eul în crengi
aici arde neiertarea
cenuşiul
poate lua forma unei frunze
sau
neastâmpărul unei veveriţe
tremurul unei încolţiri trece prin gene

mă-nfior

orele ocolesc pădurea
timpul iese din clipă
face pact cu anotimpurile
ca şi cum m-ar inventa
aştern covor de muguri şi lăstari
dacă nu înfloresc se transformă-n lacramioare
pădurea este plină de luminiţe
e ca şi cum aş fi de tine doar atinsă
sunt rece
ar trebui să ştiu că aceasta nu e încă vremea,
sau poate este clipa care nu mai are început

aştept în tăceri
ca timpul să se facă libelulă
voi prinde rădăcini
în umbra luciului de piatră

te port în braţe
aproape de focuri
cu gândul primului vals
lipit de frunte

publicată în revista online Noi,Nu,,08.03.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu