pe gândurile lui Esau

 răul iederă în floare

 urzește răzbunare

 răzbunare până la curmarea vieții lui Iacov

 uneori cărările sunt întortochiate

 sufletul nutrește ascuns rădăcini greu de smuls

 Rebeca întinde palma cu gândurile lui Esau spre Iacov

 - trebuie să pleci departe

 adâncurile te urmăresc

 nu pot să fiu lângă umărul tău mereu

 Iacov își ia rămas bun și pleacă

 ... pleacă departe unde zările sunt mai albastre

 - Dumnezeu să-ți dea binecuvântarea lui Avraam

 ție și urmașilor tăi

 privirea lui Isaac nutrește iubire

 

 fratele mamei sale locuia în Haran, în Mesopotamia

 drumul lung îl secase 

 era obosit

 însetat

 în apropiere de cetatea Luz

 își odihnii capul pe recele pietrei

 ... somnul îl fură

 visul…

 se făcea că în fața lui se înalță o scară

 care ajungea până la cer

 îngerii urcau și se coborau

 în mijlocul luminii domnul îi mângâia sufletul

 - nu vei fi singur niciodată

 binecuvântarea mea îți va fi sprijin în fapte

 acest pământ este al tău...

 

 încrederea lumina și speranța îi sunt toiag

 frica nu mai este un obstacol în hotărâri

 promisiunea este sacră

 aceea de a da a zecea parte a totul Lui

 

 locul sacru poartă mângâierea luminii

 Betel

 timp de douăzeci de ani munca brațară nestemată

 îi aduce belșug alături de două neveste

 viță de vie a iubirii

 a sosit momentul revenirii la rădăcini

 deși neliniști îi erau gânduri

 nu ezită

 ... se întoarce acasă

 

 rugăciunea îi călăuzea pașii

 stelele vegheau umerii

 de nicăieri răsări umbra care-l provoacă la luptă

 clipe ore până în zori

 lupta egală nu putea alege învingător

 umbra cere îndurare să plece

 Iacov nu-l lasă până ce nu îl binecuvântează

 - de acum înainte numele tău va fi Israel cel ce luptă cu Dumnezeu

 îngerii îl veghează

 sufletul este alb

 limpede