ard în viaţa îngheţată
deschizând ochii
netezesc buzele
topesc iluziile
născute-n roua de zori
rog speranţa subţire de vis
să-mi lase iluzia dobândă
peste freamătul anilor trecuţi
să-mi umple paharul
cu vinul
din venele nopţii
iubire s-au scurs
focul
topeşte tăcerea zăpezilor din noi
cenuşa cu trup tremurând
rămâne-n imensa poartă de lemn
te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu