. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

duminică, 23 februarie 2014

când n-o să mai pot recunoaşte roşul



mă întind
pe nisipul acoperit de frunze uscate
la ce bun că există lumi fără nestăvilite fulgere

zilele
păşesc în manuscrise
le mângâi pe cele atârnate de luceferi
sau pe cele îmbrăcate în piele de cerb
umbrele lor sunt rare
dulci
trecătoare

vara hibernează în iarnă
tropotind pe culcuşuri calde
trece din braţul stâng prin cel drept
în ierbarul vieţii schimbând poli
rămân muguri
pentru urşii culorii albe

în iarna fără vară
fără început
nu mai găseşti urme de roşu
gura unui orb
nu molipseşte cu blesteme
iertarea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu