măcinat de oboseală
ispravnicul își așeză neputințele pe marginea
cărării
deși știa drumul
se simțea acoperit de rușine
rușinea de a nu duce la bun sfârșit dreapta
lumină a promisiunii
către Avraam
îngenuncheat cu mâinile împreunate
rugăciunea urcă prin toți porii și-i lumina
ființa
Doamne
îndură-te de mine
de noi
fă ca pașii unei fecioare să ia cararea mea
să se adape din fântână dragostei
dragostei lui Isaac
rugăciunea urcă firele nevăzute ale cerului
au fost ascultate
fecioara plină de lumină se desculță
cântă florilor albastre
cufărul duce dorul de mâini
- sunt sleit și gura-mi este uscată
rogu-te
dă-mi să beau din urciorul tău
fata a încununat cererea cu scânteile
dărniciei
- bea străinule
bea
o să adăp și cămilele
mila să fie cu voi
fața ispravnicului s-a luminat
oboseală a intrat în pământ
- aceasta este mireasa
Rebeca
destinul lor s-a împletit
în cea mai frumoasă cunună a credinței
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu