clipa
în care gândul
deschide fereastra
spre Bunul
Dumnezeu
Doamne
îți întinzi
cerurile
peste sufletul
cioplit
fără să întrebi
dacă și mâine
se va deschide ușa
cu aceeași putere
de aceea te iubesc
Tu știi
să faci să țâșnească
izvoare din pietre
glasul tunetelor
le petreci prin văi înverzite
le-ai pus o
margine
să nu se întoarcă
să nu veștejească
lutul
semințele bune să
ajungă lăstari
de aceea te iubesc
văile strâng
izvoare
copaci înfrunziți
sălcii ating
oglinzile ochilor
adapă setea
măgarilor sălbatici
și pe obrazul celălalt
urc încă o treaptă
de aceea te iubesc
acum știu de ce în
mine
păsările și-au
început cuib
că stâncile sunt
adăpost pentru privirea iepurilor
las munții să
crească în țapii cenușii
ei nu au fereastra
deschisă
mila-i privește
prin ploi
Doamne
ai lăsat în valea
mea să plutească corăbii
pe unele din ele
leviatane
care se joacă cu
valurile
pentru că-mi
încerci căldura iubirii
pentru toate
întind mulțumirea
până la cerurile inimii
ochiul ferestrei
voi trece prin
tine
atârnându-mi
trupul de mir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu