din lutu-i modelat elegant au scăpat doar câteva nopţi
care
aveau mâinile la piept în formă de
cruce
ştiu
acele
nopţi erau mici
dar
destul de încăpătoare
încât să cuprindă un doi
acele nopţi
acele nopţi
mai pot să-mi intre sub
pielea ridată
de sub cearcăne
de sub cearcăne
cum putea să fie o noapte aşa albă
sinele
ei ştia cel mai bine
să respire
deşi purta stigmatul negrului
avea
ochii verzi
ciorapii
roşii
degetele
albe speriate de atingeri
acum
zac albăstrite
cu
buzele deschise spre un nicăieri
ahotnic
cu vise inel
când
mă trezesc
va
fi prima zi fără noapte
sau
urma unei nopţi
peste cearceaful unei
înserări
tu
cum mai eşti
noapte albă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu