cum ploaia despletește cu un gest încetinit
gândul
tremurul
privesc
steaua la ore când
strălucirea
e dincolo de eu
răsfoind paginile cordului
- tu ești
aceea
întrebarea
un gând al afirmării
prinde
un doi în ramul înflorit
să
ningă la picioarele pietrei atingeri
atingeri
care aleargă zăpăcite prin câmpul cu maci
oarbe
conduse de tremur
… de
azi nu mai privesc în urmă
strigătul
pașilor plini de noroi
cerurile
brăzdate de lumini căzătoare
… de
azi
vocea
bunicii e reazăm pentru gânduri
în jur
duioșia e densă evanghelia alint
ziua
aceasta
e zbor
menit să deschidă ochii stelei care moare
fiindcă
că a găsit strălucirea
seara
pe
masa de scris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu