. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

marți, 25 februarie 2014

este pentru prima oară



 când ploaia vine îmbrăcată-n alb
 broboade sidefii caută piersica buzelor
 clipa întinerește sub greutatea atingeri
 - trage pădurea să împărțim frunzele
 una ție
 una mie
 aceea clipă oprește pe unul dintre noi 
 să nu scoată apa din dogoarea nisipului
 următoarea
 …este departe
 
 o Fata Morgana din stânca nădejdii
 îți piaptănă câlții ninși
 trupul muribund
 
 tu știi asta
 știi să tragi de munte să faci loc clipei să dea buzna
 poporul tău să fie sceptru la poarta degetelor
 să împartă bilete
 alb pentru aură
 nimb 
 albastru pentru pasul din față
 sub tălpi muguri

 totul și nimicul
 prind viață
 umerii cresc lăstari
 iederă-n dansul pasului care urcă
 urcă
 nu mai sunt trepte
 pământul e grăunte…
 imensitatea își numără cele o mie de clipe
 până la scânteia lunii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu