. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 22 februarie 2014

Haiku





Câteva din regulile estetice ale haiku-ului: (extras din articolul "Exerciţii de universalitate" - Dan Mitruţ)

- Un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale. În afara acestor reguli şi limite, creaţia îşi pierde calitatea de haiku.
- Tematica unui haiku: meditaţia asupra naturii.
- Este un poem în forma fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.
- Un haiku în forma liberă poate avea între 17 şi 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.
- Un haiku în forma fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.
- Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau Anul Nou.
- Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).
- Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?.



naştere scâncind
pe anotimpuri de ani
aşteaptă somnul

şarpele verde
se închină azi toamnei
cu un pas mai mult

o pâine caldă
ingeri cu aripi albe
râde-n ferestre 

culoarea râde
şevalet veghe pânză
naşte curcubeu

ochiul sculptează
cărare spre fereastră
fiarele adorm

ochiul veghează
cărarea spre fereastră
aşterne trepte

prin irisul ochiul
cărări dezmăţate
citesc priceasna

chipul mamei -
coltul buzelor trase
în prag de miere

la colţ de toamnă
vecinul pofteşte lung
la ochii verii

iarna geroasă
odaia se priveşte
în pâinea caldă

stoluri de gânduri
ciugulesc resturile-
paginei albe

sub talpa rece
o vorbă calcată
mută inima

soţul fericit
peste umăr priveşte
sosul de roşii

soaţa pedantă
deschide uşa iernii
cu un preş roşu

singură la geam
între cuvinte albind
eul meu râde

pisica scâncind
ghem dezmăţat în poală
hilară vestă

batista-n piept
plâns caută retine
bazar de ape

penită neagră
manuscris imaculat
litere la rând

între ochii mei
la ce bun acest nisip
ca o clepsidră

viată de inger
din ea iese o mână
sărutată des

poetul loial
veşnic hamal la păsări
a-nvăţat zborul

poemul şiret
te vrea frunzei mireasă
frica tremură

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu