Câteva din
regulile estetice ale haiku-ului: (extras din articolul "Exerciţii de
universalitate" - Dan Mitruţ)
- Un haiku
este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale. În
afara acestor reguli şi limite, creaţia îşi pierde calitatea de haiku.
-
Tematica unui haiku: meditaţia asupra naturii.
-
Este un poem în forma fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.
-
Un haiku în forma liberă poate avea între 17 şi 19 silabe. Măsura fixă a celor
trei versuri nu se respectă.
-
Un haiku în forma fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem
într-un vers.
-
Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene
cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni
umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau Anul Nou.
-
Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are
valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul
esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).
-
Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi
în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?.
naştere scâncind
pe anotimpuri de ani
aşteaptă somnul
şarpele verde
se închină azi toamnei
cu un pas mai mult
o pâine caldă
ingeri cu aripi albe
râde-n ferestre
culoarea râde
şevalet veghe pânză
naşte
curcubeu
ochiul sculptează
cărare spre fereastră
fiarele adorm
ochiul veghează
cărarea spre fereastră
aşterne
trepte
prin irisul ochiul
cărări dezmăţate
citesc priceasna
chipul mamei -
coltul buzelor trase
în
prag de miere
la colţ de
toamnă
vecinul pofteşte
lung
la ochii verii
iarna geroasă
odaia se priveşte
în pâinea caldă
stoluri de gânduri
ciugulesc resturile-
paginei albe
sub talpa rece
o vorbă
calcată
mută
inima
soţul
fericit
peste umăr
priveşte
sosul de roşii
soaţa
pedantă
deschide uşa
iernii
cu un preş roşu
singură la
geam
între
cuvinte albind
eul meu râde
pisica scâncind
ghem dezmăţat
în
poală
hilară
vestă
batista-n piept
plâns
caută
retine
bazar de ape
penită
neagră
manuscris imaculat
litere la rând
între
ochii mei
la ce bun acest nisip
ca o clepsidră
viată de
inger
din ea iese o mână
sărutată
des
poetul loial
veşnic
hamal la păsări
a-nvăţat
zborul
poemul şiret
te vrea frunzei
mireasă
frica tremură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu