. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

miercuri, 26 februarie 2014

e doar poezie



mă prinde de mijloc albastrul
mimând nerușinat veșnicia
de la mine până la tine inele de zale pe cărări
ne adorm pașii într-o promisiune
o să pun sărutul
între malurile gândurilor
va rotunji ceața
alergarea spre tine
dorurile

iubite
albastrul tău aleargă peste dâre albe
înnegrind roua
știu
primele cuvinte
sunt masca de bal
las răbdarea
să le dea jos de pe albul poemului
să le îngroape în țărână
sau
în zborul veșnic al fluturilor

mereu avem de ales
sau va ramâne poezie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu