Acorduri line
păşesc desculţe,
rânind mai departe cenuşiul ulciorului...
Copacul bătrân îmi era străjer
de când eram de-o şchioapă,
acum e doar o amintire pe care o port în
buzunar,
să-mi aline somnul…
Gândul se frânge…
Cu tine,
împărţeam aceaşi potecă
nu atingeam şoapta,
doar firul ierbii,
o-nclinam alene,
eram liberi în clipe de tăceri…
Acesta era momentul care urca pe treptele
sufletului
pentru a-mi fi mai aproape,
mi-era frică să-l ating,
nu erau cioburi…
Dragostea
ar trebui să fie sculptată
sub pleoapă,
pentru a nu fi oarbă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu