ca furnicile mii poporul
urcă scările pierzaniei
sufletul doare
Noe nu se abate de la cărarea luminată
sufletul candid cântă numele Lui
florile zâmbesc și iubirea împrăștie scântei
- tu să faci o arcă
pentru a salva sămânța
viața
smerenia
Domnul vroia răul smuls din rădăcină
Noe sfârșise greul muncii
rugăciunile sângerate în genunchi
urcă
stăvilarele cerului se deschid
norii plâng
izvoarele pline s-au dezlegat
mâncând marginea de pământ
pădure
... tot ce este viu
durerea urlă
pământul s-a ascuns în oglinzi de ape
patruzeci de zile
nopți
după cinci luni apa scade
vârful muntelui Ararat zâmbește
fiii omului stăpânesc pământul
iubesc minunea
răsăritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu