visurile nu fac altceva decât să mute
ziua la subsuoara macilor
să treacă tremurul stelelor
dincolo de anotimpuri flămânde
lutul înfloreşte
din neastâmpărul izvoarelor
mă voi prelungi peste murmurul cailor sălbatici
să nu-şi schimbe drumul
coama întunecată
să țină râul pe loc
pentru a le putea arăta unde sunt petale
poate
nu văd dâra lăsată de nechezatul lor
nu știu să caut
iubitule
te las pe tine să duci visul în cuibul lebedei
pentru a despuia cenușiul amurgului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu