singurătatea umple
căuşul palmei
cu rămăşiţele şoaptelor
ieri
ne
plângeam
de
prea mult alb
azi
frunzele
arse
de
lacrimi
sărută pământul
pe
unde a trecut
ca
un vis
umbra
ta
zilele
ascund
la pieptul rănit
cununa
de spini
a
mai trecut o noapte
de
atâta alb
ingerii urcă la cer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu