. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

sâmbătă, 26 aprilie 2014

niciodată nu voi rămâne fără cuvinte

chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în vreun bar netot
 dintr-un cartier fără stradă
 tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare
 dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face
 nu oricum
 nu stângaci
 cu tălpile șterse bine de praful rău famat
 (fără gheața din paharul de Cola)
 caldă
 aburindă
 
 stai stai lângă mine
 să privim drumul pe care l-am urcat
 cuvinte înșiruite de-a stânga albului
 
 nu mai zâmbești
 invoci bătrânelul din tine prea devreme
 nu lăsa ca privirea-mi flămândă să urce singură
 ultimele trepte
 doar așa vom afla ce căutăm 
 cu mâinile lipite de prea multe cuvinte
 nespuse nu pierdute
 ne strivesc
 suntem mai bătrâni cu două versuri
 mai singuri decât un poem care încă nu ne-a născut
 mai urâți
 mai mici
 și
 nu m-ai întrebat niciodată dacă eu sunt aceea 
 care nasc cuvinte
 răspunsul se aude seara
 plutește lin

 pe masa ta de scris 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu