fără nevoia de
tine
de rostogolirea printre flori de dor
am învățat că sălciile pot lua locul părului
mâinilor întinse a rugă doar spre răsărit
singur poemul îl vei ține treaz
și eu
să-i simt cordul pulsând în jurul ursulețului
de pluș
(mai tare decât cununa de spini în genunchi)
ținându-ne sufletul strâns în versuri
ne arde la fel fiecare atingere
în care dorul săruta fiecare literă dintr-o
răsuflare pecetluită în doi
în ochii străvezii ai jucăriei luna de gheață
e palidă
prinde culoare doar seara
în odaia unei cărți împărțind litere pare
singurul martor ne aprinde candela suflând în
cărbuni
în ochii-i verzi cordul are formă de vară și
ploi
îmbrățișați într-o barcă pe lac
printre desișuri sălcii și lilieci
luminița se mișcă strengară
doar atât
o să am grijă de Labuș
să nu fure ochii ursulețului
să nu adorm
când sunt singură cu nevoia de tine
poemul tău mă ia de mână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu