îmi spui mereu

că mă iubești

când îți lipsesc cuvintele
să fie un altfel de tot nesăgetat

curgerea șoaptelor rup margini de cer
ca pe o pagină albă
pe care privirea ta a așezat
(ca un șaman în stare de veghe)
lalele
 
plouă încet

urlă primăvara
i-aud chemarea dincolo de geam
privirea îmi răstoarnă evanghelia
clipa
cu timp cu tot
 
iubite
această idee descătușată
străpunge temerile care urcă și coboară
pe versantul sânilor
plânși de atâta așteptare
 
"te iubesc în verde"
intersectându-se cu verdele meu
refac marginile rupte
ale fostelor așteptări