. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

.

Ma bucur Doamne, pentru ca pot sa spun: multumesc!
Multumesc, pentru ca pot sa spun: ma bucur...

sâmbătă, 18 octombrie 2014

nici măcar acum

 nu vezi
 că nu ai atins niciodată umbra
 nici măcar cu gândul
 nu ai cum să-i simți pielea 
 tremurul
 nu o poți învia
 nu tu
 
 aseară am întors fața lunii
 senzația stranie a liniștii îmi trage umerii prin frunze
 lăstari
 târâș
 
 nu mai știe 
 dacă ai pierdut-o
 sau te-a pierdut
 pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică
 de ea trebuia să ai grijă că de un talisman 
 să-i dăruiești conduri aurii
 
 niciodată nu m-ai întrebat dacă eu sunt aceea
 în rochia albă lungă până la marginea frunzei
 cu doruri țesute-n chelin
 acea tu a ta fără chip
 se perinda ca la talcioc cu fluturii la sâni
 ai tăi
 coconi care din crisalide se pierd 
 de aceea îi ține pe toți la piept
 nu știe care sunt vii
 nu știi

 care sunt eu a ta 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu