. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

sâmbătă, 18 octombrie 2014

în ramă zâmbetul zâmbește

privește 
 lasă floarea de iris mai jos
 nu te sfii
 să vezi cum brocartul foșnește ușor
 atinge-i duioșia umerilor sidefii
 mișcare suavă în pași de vals
 dansul iubite
 sentiment gingaș al unei minuni
 zbucium dulce 
 clape de trăiri amețitor
 zâmbetul înrămat adună nu o petală
 o poiană în curcubeie de culori
 
 nu te opri
 
 dansează iubite ca și cum pasul din față 
 e gol
 pe tăceri liane ale abisului 
 prind rădăcini
 dansul privește pașii timizi
 unici
 unul câte unul
 plânge
 acum
 aici
 ritmul sărută buzele
 privirile se contopesc
 într-un singur dor
 timpul va termina de numărat clipele
 cerul pustiu
 ascultă
 nu o lăsa
 nici o mie de dorințe cu mâinile înfipte în pământ nu o va opri
 atunci voi atinge ochii de sticlă
 
 flori de iris
 cresc amintiri
 în reveria ultimului vals
 
 în ramă
 zâmbetul zâmbește clipei


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu