vocea suavă știa
să dea curs înfloririi
stângaci sau nu
îndepărtai șuvița
după lobul urechii
să poți atârna povești
…te jucai
aveai dreptate când afirmai că deții
monopolul
credeam când căldura palmei tale
adăpostea bujorul obrazului
când buzele sorbeau frumuseți
petale într-un leagăn imaginar
…acum
nu mai aduni zâmbete
ai ales de bunăvoie
ca solii gândurilor tale
să bată la poarta altui leagăn
unde nu cresc licheni
crinii nu ucid
ploaia prăbușește
leagănul
mareea crește în ochi de
neputință
schițând un zâmbet
blând
răceală plopului
îmi sprijină mâna de resemnare
unde ai ascuns căldura inorogul
spune
și de ce ploaia
ta se mai adâncește
cu o înserare
eli eli…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu